Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii:   
INCRUSTÁT, -Ă, incrustați, -te, adj. (Despre obiecte) Împodobit, acoperit cu ornamente înfipte pe suprafață. ♦ (Despre ornamente) Înfipt pe suprafața unui obiect. [Var.: încrustát, -ă adj.] – V. incrusta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INCRUSTÁ, incrustez, vb. I. 1. Tranz. A împlânta ornamente pe suprafața unui obiect; a împodobi un obiect cu ornamente înfipte în masa acestuia. 2. Refl. (Despre săruri dizolvate) A se depune sub formă de crustă pe pereții interiori ai unei conducte, ai unui recipient, ai unui rezervor etc. [Var.: încrustá vb. I] – Din fr. incruster, lat. incrustare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNCRUSTÁ vb. I. v. incrusta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNCRUSTÁT, -Ă adj. v. incrustat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A INCRUSTÁ ~éz tranz. 1) (obiecte, suprafețe) A ornamenta prin fixarea unor fragmente de metale prețioase sau de fildeș. 2) (amintiri, fapte, întâmplări etc.) A face să se incrusteze. [Sil. in-crus-] /<fr. incruster, lat. incrustare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE INCRUSTÁ se ~eáză intranz. 1) (despre amintiri, fapte, întâmplări etc.) A se fixa rămânând pentru mai mult timp; a se întipări. Grozăviile războiului s-au incrustat în memorie. 2) (despre săruri dizolvate) A se depune sub formă de crustă pe pereții unui obiect (ai unui recipient, ai unei conducte, etc.) sau ai unui țesut. [Sil. in-crus-] /<fr. incruster, lat. incrustare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
INCRUSTÁ vb. I. 1. tr. A aplica înfigând pe suprafața unui obiect incrustații ornamentale pentru a-l împodobi. ♦ (Fig.) A întipări. 2. refl. (Despre substanțe) A se lipi puternic de suprafața, de pereții unei conducte, ai unui recipient etc. [Var. încrusta vb. I. / < fr. incruster, cf. lat. incrustare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ÎNCRUSTÁ vb. I. v. incrusta.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INCRUSTÁ vb. I. tr. a aplica pe obiecte incrustații. ◊ (fig.) a întipări. II. refl. (despre substanțe) a se depune sub formă de cruste pe pereții unei conducte, ai unui recipient etc. (< fr. incruster, lat. incrustare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
incrustá vb., ind. prez. 1 sg. incrustéz, 3 sg. și pl. incrusteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)