Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: inculca (verb tranzitiv) , inculcare (substantiv feminin)   
INCULCÁRE s. f. (Livr.) Acțiunea de a inculca și rezultatul ei; întipărire. – V. inculca.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INCULCÁRE s.f. (Liv.) Acțiunea de a inculca și rezultatul ei; întipărire. [< inculca].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
inculcáre s. f., g.-d. art. inculcării; pl. inculcări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INCULCÁ, incúlc, vb. I. Tranz. (Livr.) A întipări în mintea cuiva, prin repetare, o idee, o concepție etc. – Din fr. inculquer, lat. inculcare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A INCULCÁ incúlc rar (idei, concepții, principii etc.) A fixa în memoria cuiva prin repetare permanentă. /<fr. inculquer, lat. inculcare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
INCULCÁ vb. I. tr. (Liv.) A întipări în mintea cuiva, prin repetiție, o idee, o normă de purtare etc. [P.i. incúlc. / < fr. inculquer, lat. inculcare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INCULCÁ vb. tr. a întipări în mintea cuiva, prin repetiție, un principiu, o idee etc. (< fr. inculquer, lat. inculcare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
inculcá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. incúlcă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)