Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
INCULPÁT, -Ă, inculpați, -te, s. m. și f. Persoană acuzată de o culpă; pârât, acuzat, învinuit. – V. inculpa. Cf. fr. inculpé.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INCULPÁT, -Ă s.m. și f. Cel care este acuzat de o infracțiune, de o crimă etc.; acuzat. [Cf. fr. inculpé].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INCULPÁT, -Ă s. m. f. cel acuzat de o infracțiune, de o crimă etc. (< fr. inculpé)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INCULPÁT s., adj. (JUR.) acuzat, împricinat, învinuit, pârât, (livr.) incriminat, (pop.) pricinaș, (prin Transilv.) pricinat. (~ul are cuvântul!)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
inculpát s. m., pl. inculpáți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INCULPÁ, incúlp, vb. I. Tranz. A învinui, a acuza pe cineva (în fața unei instanțe judecătorești). – Din fr. inculper, lat. inculpare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A INCULPÁ incúlp tranz. (persoane) A declara ca fiind culpabil; a acuza; a învinui. /<fr. inculper, lat. inculpare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
INCULPÁT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care este acuzată de o infracțiune și este parte într-un proces penal; acuzat; învinuit. /v. a inculpa
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
INCULPÁ vb. I. tr. A învinui, a acuza. [P.i. incúlp. / < fr. inculper].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INCULPÁ vb. tr. (jur.) a învinovăți, a învinui, a acuza. (< fr. inculper, lat. inculpare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INCULPÁ vb. v. acuza.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A inculpa ≠ a justifica, a dezvinovăți
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
inculpá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. incúlpă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
inculpátă s. f., pl. inculpáte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink