INDESTRUCTÍBIL, -Ă, indestructibili, -e, adj. (Adesea fig.) Care nu poate fi distrus, dărâmat, nimicit; trainic, rezistent. – Din fr. indestructible.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INDESTRUCTÍBIL, -Ă adj. (Adesea fig.) Care nu se poate distruge; trainic, rezistent. [Cf. fr. indestructible].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INDESTRUCTÍBIL, -Ă adj. care nu poate fi distrus; trainic, rezistent. (< fr. indestructible)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
indestructíbil (-des-truc- / -de-struc-) adj. m., pl. indestructíbili; f. indestructíbilă, pl. indestructíbile
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
INDESTRUCTÍBIL adj. indisolubil, (livr.) indelebil, rezistent, trainic. (Legătură ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Indestructibil ≠ destructibil
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
indestructíbil adj. m. (sil. mf. -struc-), pl. indestructíbili; f. sg. indestructíbilă, pl. indestructíbile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INDESTRUCTÍBIL ~ă (~i, ~e) 1) Care nu poate fi (sau pare a nu putea fi) distrus. 2) fig. Care durează multă vreme; trainic; durabil. Solidaritate ~ă. [Sil. -de-struc-] /<fr. indestructible
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink