Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
INDICATÍV, -Ă, indicativi, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Rar) Care indică, care îndrumă. 2. Adj. (Gram.; în sintagma) Mod indicativ (și substantivat, n.) = mod personal care exprimă, de obicei, o acțiune prezentată de către vorbitor ca reală. 3. S. n. Tot ceea ce servește pentru a indica ceva. 4. S. n. Denumire convențională atribuită unităților militare, comandanților și unor ofițeri din statele-majore în scopul păstrării secretului și pentru a nu fi recunoscute de inamic. 5. S. n. Semnal de identificare la începutul sau sfârșitul programului (de radio și de televiziune). ◊ Indicativ de apel = apelativ convențional format din litere sau cifre al unei stații de radioemisie care permite ca aceasta să fie distinsă de alte stații sau să fie chemată. – Din fr. indicatif, lat. indicatiws.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INDICATÍV, -Ă adj. Care indică, îndrumător. ◊ (Gram.) Modul indicativ (și s.n.) = mod care exprimă o acțiune reală. // s.n. 1. Denumire convențională pentru unități militare, comandanți etc. 2. (La un post de radio-televiziune) Semnal de identificare la începutul sau sfârșitul emisiunii. ◊ Indicativ de apel = apelativ convențional format din litere sau cifre care servește pentru identificarea locului de origine sau a expeditorului unui mesaj telegrafic sau radiofonic. [Cf. lat. indicativus, fr. indicatif].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INDICATÍV, -Ă I. adj. care indică, face cunoscut. ♦ mod ~ (și s. n.) = mod verbal care exprimă o acțiune reală. I. s. n. 1. denumire convențională pentru unități militare, comandanți etc. 2. (la un post de radio-tv.) semnal de identificare la începutul sau sfârșitul emisiunii. ♦ ~ de apel = apelativ convențional din litere sau cifre, pentru identificarea locului de origine sau a expeditorului unui mesaj telegrafic ori radiofonic. (< fr. indicatif, lat. indicativus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INDICATÍV adj. v. indicator, îndrumător.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
INDICATÍV adj., s. (GRAM.) (înv.) arătător. (Mo-dul ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
indicatív adj. m., pl. indicatívi; f. sg. indicatívă, pl. indicatíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
indicatív s.n., pl. indicatíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INDICATÍV1 ~ă (~i, ~e) Care indică; folosit pentru indicare. ◊ Modul ~ mod personal care exprimă o acțiune reală (la prezent, trecut sau viitor). /<fr. indicatif, lat. indicativus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
INDICATÍV2 ~e n. Fapt ce indică ceva. ◊ ~ de apel semn constând din litere și cifre, fiind specific pentru fiecare emițător-receptor telegrafic sau radiofonic. /<fr. indicatif, lat. indicativus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)