INDIFERÉNT, -Ă, indiferenți, -te, adj. 1. Care nu arată nici un fel de interes (pentru cineva sau ceva); nepăsător, impasibil. 2. Care nu prezintă nici o însemnătate, care nu trezește interes. ◊ Loc. conj. Indiferent dacă... = fără a acorda importanță faptului că...; fie că... ◊ Loc. prep. Indiferent de... = fără a ține seamă de..., oricare ar fi... – Din fr. indifférent, lat. indifferens, -ntis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INDIFERÉNȚĂ s. f. Starea, atitudinea celui indiferent; lipsă de interes față de cineva sau de ceva; nepăsare, impasibilitate, insensibilitate; răceală. – Din fr. indifférence, lat. indifferentia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INDIFERÉNT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre persoane) Care nu manifestă interes pentru nimeni și pentru nimic; nepăsător. 2) Care nu prezintă nici un interes; fără însemnătate; neimportant; neînsemnat. /<fr. indifferent, lat. indifferens, ~ntis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
INDIFERÉNȚĂ f. 1) Caracter indiferent. 2) Atitudine indiferentă; nepăsare. [G.-D. indiferenței] /<fr. indifférence, lat. indifferentia
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
INDIFERÉNT, -Ă adj. 1. Care nu are însemnătate, care nu prezintă nici un interes. 2. Care nu poartă, nu manifestă interes pentru nimeni și pentru nimic; nepăsător. [Cf. fr. indifférent, it. indifferente].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INDIFERÉNȚĂ s.f. Stare, atitudine manifestată prin lipsă de interes față de cineva sau ceva. ♦ Insensibilitate, nepăsare, răceală. [< fr. indifférence].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INDIFERÉNT, -Ă adj. 1. care nu are însemnătate, nu prezintă nici un interes. 2. care nu manifestă interes pentru nimeni și pentru nimic; nepăsător. 3. (chim.) care nu manifestă nici o afinitate, nu reacționează în nici un fel. (< fr. indifférent, lat. indifferens)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INDIFERÉNȚĂ s. f. stare, atitudine manifestată prin lipsă de interes față de cineva sau ceva; insensibilitate. (< fr. indifférence, lat. indifferentia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INDIFERÉNT adj. 1. v. nepăsător. 2. apatic, delăsător, indolent, lăsător, nepăsător, pasiv, placid, tembel, (livr.) impasibil, (reg.) nebriștit, (fig.) rece. (Om ~; atitudine ~.) 3. nepăsător, nesimțitor, (fig.) surd. (A rămas ~ la rugămințile mele.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
INDIFERÉNȚĂ s. 1. apatie, delăsare, indolență, inerție, insensibilitate, nepăsare, pasivitate, placiditate, tembelism, (livr.) impasibilitate, prostrație, (rar) indiferentism, neîngrijire, pasivism, (înv.) negrijă, negrijință, tembelâc, (grecism înv.) adiaforie, (fig.) răceală. (Stare de ~.) 2. v. nepăsare. (De o ~ condamnabilă.) 3. f****ă, impasibilitate, nepăsare, dezinteres. (Ce este această ~ la el?)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Indiferent ≠ grijuliu
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
indiferént adj. m., pl. indiferénți; f. sg. indiferéntă, pl. indiferénte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
indiferénță s. f., g.-d. art. indiferénței
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink