Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
INDIGNÁT, -Ă, indignați, -te, adj. Care este cuprins de indignare; revoltat. – V. indigna.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INDIGNÁT adj. revoltat, scandalizat. (Om ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
INDIGNÁ, indignez, vb. I. Refl. și tranz. A fi cuprins sau a stârni indignare; a (se) necăji, a (se) supăra. – Din fr. indigner, lat. indignari.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A INDIGNÁ ~éz tranz. A face să se indigneze. /<fr. síndigner, lat. indignari
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE INDIGNÁ mă ~éz intranz. A manifesta indignare; a fi cuprins de revoltă; a se revolta. /<fr. síndigner, lat. indignari
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
INDIGNÁ vb. I. tr., refl. A stârni sau a fi cuprins de indignare. [< fr. indigner, it. indignare, lat. indignari].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INDIGNÁ vb. tr., refl. a stârni, a fi cuprins de indignare. (< fr. indigner, lat. indignari)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INDIGNÁ vb. a (se) revolta, a (se) scandaliza, (înv.) a (se) scandalisi, a (se) scăndăli. (Vestea l-a ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
indigná vb., ind. prez. 1 sg. indignéz, 3 sg. și pl. indigneáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink