INDIGÓ, indigouri, s. n., adj. invar. 1. S. n. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului luminii, cuprinsă între albastru și violet. 2. Adj. Care are culoarea descrisă mai sus. 3. S. n. Materie colorantă albastru-închis, extrasă din frunzele mai multor plante tropicale sau obținută sintetic din anilină sau din acid antranilic și folosită pentru vopsirea lânii și a bumbacului. 4. S. n. Hârtie-carbon; plombagină. [Var.: indigóu s. n.] – Din fr. indigo.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INDIGÓ s.n. 1. Culoare a spectrului solar situată între albastru și violet. 2. (Chim.) Materie colorată de un albastru-violet, care se extrage dintr-o plantă tropicală sau din anilină. ♦ (Impr.) Hârtie-carbon. // adj. Care are culoarea între albastru și violet, ca aceea corespunzătoare din spectrul solar. [< fr., sp. indigo].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INDIGÓ I. s. m. 1. culoare a spectrului solar, între albastru și violet. 2. colorant albastru-violet, care se extrage din indigofere sau din anilină. 3. hârtie-carbon. II. adj. inv., s. n. (de) culoare albastru-violet. (< fr., port. indigo)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INDIGÓ s. carbon, plombagină, hârtie-carbon. (~ pentru scoatere de copii.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
indigó adj. invar.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
indigó s. n., art. indigóul, pl. indigóuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INDIGÓ ~uri n. 1) Una dintre culorile de bază ale spectrului de lumină, situată între albastru și violet; culoare intermediară între albastru și violet. 2) Colorant albastru-închis, extras dintr-un arbust exotic sau obținut pe cale sintetică. 3) Hârtie subțire colorată, tratată cu grafit, cu ajutorul căreia se pot multiplica în procesul scrierii materiale; hârtie-carbon. [Art. indigoul] /<fr., sp. indigo
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink