ÍNDIUM s. n. v. indiu.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÍNDIUM s.n. v. indiu.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ÍNDIU s. n. Element chimic, metal maleabil, alb-argintiu, care se găsește în cantități mici în blendă și care este folosit la acoperirea suprafețelor metalice, în unele aliaje etc. [Var.: índium s. n.] – Din fr. indium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÍNDIU n. Metal alb-cenușiu, maleabil, ductil, având diverse întrebuințări în industrie. /<fr. indium
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÍNDIU s.n. Metal alb-argintiu, maleabil, care se găsește în blendă. [Pron. -diu, var. indium s.n. / < fr. indium].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
índiu s. n. [-diu pron. -diu], art. índiul; simb. In
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink