INDIVIDUALÍST, -Ă, individualiști, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care se izolează de interesele, de preocupările colective; (adept) al individualismului; p. ext. (om) egoist. 2. Adj. Care se referă la individualism, care aparține individualismului. [Pr.: -du-a-] – Din fr. individualiste.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INDIVIDUALÍST, -Ă adj. Referitor la individualism, propriu individualismului. // s.m. și f. Adept al individualismului, cel care se izolează de interesele, de preocupările colective; (p. ext.) egoist. [Pron. -du-a-. / cf. fr. individualiste].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INDIVIDUALÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al individua-lismului. ◊ (cel) care se izolează de interesele, de preocupările colective; (p. ext.) egoist. (< fr. individualiste)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
individualíst adj. m., s. m. (sil. -du-a-), pl. individualíști; f. sg. individualístă, pl. individualíste
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INDIVIDUALÍST ~stă (~ști, ~ste) și substantival 1) Care manifestă individualism; care caută să-și satisfacă doar interesele personale; preocupat de obținerea unui avantaj personal; interesat. 2) Care împărtășește individualismul. /<fr. individualiste
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink