Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: individualiza (verb tranzitiv) , individualizare (substantiv feminin)   
INDIVIDUALIZÁRE, individualizări, s. f. Acțiunea de a individualiza și rezultatul ei. ♦ Adaptarea și aplicarea unei concepții, a unei legi etc. la cazuri particulare. ♦ Întruchipare a ideii artistice în imagini concrete, individuale; întruchipare a unei tendințe, a unei relații (sociale) etc. în figuri individuale tipice. [Pr.: -du-a-] V. individualiza.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INDIVIDUALIZÁRE s.f. Acțiunea de individualiza și rezultatul ei. ♦ Adaptarea și aplicarea unei concepții, a unei legi etc. la cazuri particulare. ♦ (Arte) Întruchipare a ideii artistice în imagini senzorial-concrete, individuale; întruchipare a unei tendințe, esențe, relații generale în figuri individuale tipice. [Pron. -du-a-. / < individualiza].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INDIVIDUALIZÁRE s. f. 1. acțiunea de a individualiza. 2. adaptarea și aplicarea unei concepții, a unei legi etc. la cazuri particulare. 3. (arte) întruchipare a ideii artistice în imagini senzorial-concrete, individuale; întruchipare a unei tendințe, esențe, relații generale în figuri individuale tipice. (< individualiza)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INDIVIDUALIZÁRE s. 1. v. caracterizare. 2. tipizare. (~ eroilor.) 3. particularizare, (rar) personali-zare. (~ unor trăsături.) 4. izolare, singularizare. (~ unor însușiri din ansamblu.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
individualizáre s. f. (sil. -du-a-), g.-d. art. individualizării; pl. individualizări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INDIVIDUALIZÁ, individualizez, vb. I. Tranz. A scoate în evidență trăsăturile specifice ale unei persoane, ale unui fapt, ale unei situații etc. ♦ A considera pe cineva sau ceva în mod individual, a-i da un caracter propriu, făcându-l să se deosebească de ceilalți. ♦ A determina un lucru prin caracterele sale individuale. [Pr.: -du-a-] – Din fr. individualiser.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A INDIVIDUALIZÁ ~éz tranz. 1) A determina prin caracterele sale individuale; a particulariza; a singulariza. 2) A prezenta prin ceea ce este individual, personal; a personaliza. /<fr. individualiser
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
INDIVIDUALIZÁRE ~ări f. 1) v. A INDIVIDUALIZA. 2) Aplicare a unor concepții, legi etc. la cazuri particulare. /v. a individualiza etc.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
INDIVIDUALIZÁ vb. I. tr. A scoate în evidență un individ, un fapt etc., punând în lumină particularitățile lui specifice. [Pron. -du-a-. / < fr. individualiser].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INDIVIDUALIZÁ vb. tr. a scoate în evidență un individ, un fapt, punând în lumină particularitățile lui specifice. (< fr. individualiser)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INDIVIDUALIZÁ vb. 1. v. caracteriza. 2. a tipiza. (A ~ un personaj literar.) 3. a (se) particulariza, (rar) a (se) personaliza. (Se ~ dintre alte elemente,) 4. a (se) izola, a (se) singulariza. (A ~ însușirile unui fenomen.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
individualizá vb. (sil. -du-a-), ind. prez. 1 sg. individualizéz, 3 sg. și pl. individualizeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)