INDUBITÁBIL, -Ă, indubitabili, -e, adj. (Livr.) Neîndoios, cert, sigur. – Din fr. indubitable, lat. indubitabilis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INDUBITÁBIL, -Ă adj. (Liv.) Neîndoios, cert, sigur. [Cf. fr. indubitable, lat. indubitabilis].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INDUBITÁBIL, -Ă adj. fără dubiu, neîndoios, cert, sigur. (< fr. indubitable, lat. indubitabilis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INDUBITÁBIL adj. v. categoric, cert, evident, incontestabil, indiscutabil, necontestabil, necontestat, nediscutabil, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, sigur, vădit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
indubitábil adj. m., pl. indubitábili; f. sg. indubitábilă, pl. indubitábile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INDUBITÁBIL ~ă (~i, ~e) Care nu poate fi pus la îndoială; de netăgăduit; cert; sigur; incontestabil; neîndoielnic. /<fr. indubitable, lat. indubitabilis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink