Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
INDULGÉNT, -Ă, indulgenți, -te, adj. Care manifestă indulgență; care iartă ușor; iertător, îngăduitor, tolerant. – Din fr. indulgent, lat. indulgens, -ntis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INDULGÉNT, -Ă adj. Iertător; îngăduitor; blând. [Cf. fr. indulgent, lat. indulgens].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INDULGÉNT, -Ă adj. care manifestă indulgență; iertător; îngăduitor; tolerant. (< fr. indulgent, lat. indulgens)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INDULGÉNT adj. 1. v. iertător. 2. v. concesiv.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Indulgent ≠ exigent, riguros, sever, neiertător, neîngăduitor, netolerant, strict
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
indulgént adj. m., pl. indulgénți; f. sg. indulgéntă, pl. indulgénte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INDULGÉNT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre persoane) Care iartă cu ușurință greșelile cuiva; îngăduitor; iertător; tolerant. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care vădește bună înțelegere; îngăduitor; blând; blajin. Atitudine ~tă. /<fr. indulgent, lat. indulgens, ~ntis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)