INEDÍT, -Ă, inediți, -te, adj. Care nu a mai fost publicat, care se publică pentru prima oară. ♦ Fig. Necunoscut mai înainte; nou, neobișnuit. – Din fr. inédit, lat. ineditus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INEDÍT, -Ă adj. Care nu a mai fost publicat, editat. ♦ (Fig.) Nou, necunoscut, neobișnuit. [< fr. inédit, cf. lat. ineditus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INEDÍT, -Ă adj. 1. (despre documente, lucrări) care nu a mai fost publicat. 2. (fig.) nou, necunoscut, neobișnuit. (< fr. inédit, lat. ineditus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
inedít (i-ne- / in-e-) adj. m., pl. inedíți; f. inedítă, pl. inedíte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
INEDÍT adj. v. nou, original.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
INEDÍT s. v. originalitate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
inedít adj. m. (sil. mf. in-), pl. inedíți; f. sg. inedítă, pl. inedíte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INEDÍT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre lucrări, texte, documente) Care nu a mai fost editat; publicat pentru prima dată. 2) Care anterior nu a fost cunoscut; necunoscut; nou. /<fr. inédit, lat. ineditus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink