INFÁM, -Ă, infami, -e, adj. (Adesea substantivat) Care merită disprețul societății, care trebuie înfierat; ticălos, josnic. mârșav. ♦ Fig. Oribil, groaznic. – Din fr. infame, lat. infamis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INFÁM, -Ă adj., s.m. și f. Josnic, nemernic, nedemn. ♦ (Fig.) Oribil, groaznic. [< fr. infâme, it. infame, lat. infamis].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INFÁM, -Ă adj., s. m. f. demn de dispreț, josnic, nemernic, nedemn. ◊ (fig.) oribil, groaznic. (< fr. infâme, lat. infamis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INFÁM adj., s. 1. adj., s. v. ticălos. 2. adj. v. ticălos.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
INFÁM adv. v. mișelește, netrebnic, ticăloșește.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Infam ≠ sublim
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
infám adj. m., pl. infámi; f. sg. infámă, pl. infáme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INFÁM ~ă (~i, ~e) 1) și substantival (despre persoane) Care este în stare să comită fapte nedemne; josnic; nemernic; ticălos; mârșav; mizerabil; abject. 2) Care provoacă scârbă; respingător; dezgustător; repugnant; repulsiv. /<fr. infâme, it. infamis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink