Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: infect (adjectiv) , infecta (verb tranzitiv)   
INFECTÁ, infectez, vb. I. 1. Refl. A contracta o infecție (1), a face o infecție, a se umple cu substanțe sau germeni vătămători. 2. Tranz. A transmite microbi, a răspândi substanțe vătămătoare etc.; a contamina. ♦ Fig. A corupe, a strica moralicește. – Din fr. infecter.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INFECTÁ vb. I. 1. refl. A face o infecție. 2. tr. A contamina, a umple (o regiune, aerul etc.) cu substanțe sau cu germeni vătămători. [< fr. infecter].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INFECTÁ vb. I. refl. a face o infecție. II. tr. a contamina (o regiune, aerul etc.) cu substanțe toxice, radioactive ori cu microbi patogeni. ◊ (fig.) a corupe, a strica din punct de vedere moral. (< fr. infecter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INFECTÁ vb. v. molipsi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
infectá vb., ind. prez. 1 sg. infectéz, 3 sg. și pl. infecteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INFÉCT, -Ă, infecți, -te, adj. 1. (Despre mirosuri) Greu, urât, puturos, rău; (despre aer) stricat, viciat, greu. 2. (Despre obiecte) Cu aspect respingător, neîngrijit, murdar, urât, de calitate proastă; rău. 3. (Despre oameni și manifestările lor) Cu caracter josnic, mârșav, oribil. – Din fr. infect, lat. infectus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A INFECTÁ ~éz tranz. 1) A face să se infecteze; a molipsi; a contagia; a umple; a contamina. 2) fig. ( limba, vorbirea, obiceiurile etc.) A invada cu elemente străine sau incorecte. /<fr. infecter
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE INFECTÁ mă ~éz intranz. 1) A se îmbolnăvi venind în contact cu o sursă de infecție; a contracta o infecție; a se molipsi; a se contagia; a se contamina. 2) fig. A decădea din punct de vedere moral; a duce o viață de plăceri ușoare; a trăi în desfrâu; a se destrăbăla; a se desfrâna; a se deprava; a se strica. /<fr. infecter
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
INFÉCT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre aer) Care este greu de respirat; cu miros greu; viciat; stricat; puturos. 2) (despre persoane și manifestările lor) Care provoacă dezgust (prin aspectul exterior neîngrijit sau caracterul josnic); desgustător; neîngrijit; repugnant. 3) (despre obiecte) Care este de proastă calitate; rău; necalitativ. /<fr. infect, lat. infectus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
INFÉCT, -Ă adj. 1. Viciat, puturos; stricat; rău, urât. 2. Respingător, dezgustător, neîngrijit; rău, de proastă calitate. 3. Josnic, murdar, oribil. [< fr. infect, cf. lat. infectus].].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INFÉCT, -Ă adj. 1. viciat, puturos; stricat; greu, urât. 2. respingător, dezgustător, neîngrijit; de proastă calitate. 3. josnic, murdar, oribil. (< fr. infect, lat. infectus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INFÉCT adj. 1. v. neplăcut. 2. v. viciat. 3. v. oribil. 4. dezgustător, respingător, scârbos, spurcat, (pop.) scârnav. (~ treabă!)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
INFÉCT adj., s. v. abject, infam, josnic, mișel, mizerabil, mârșav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, ticălos.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A infecta ≠ a dezinfecta
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
A se infecta ≠ a se dezinfecta
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
inféct adj. m., pl. infécți; f. sg. inféctă, pl. infécte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)