INFERÉNȚĂ, inferențe, s. f. Operație logică de trecere de la un enunț la altul și în care ultimul enunț este dedus din primul. – Din fr. inférence.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INFERÉNȚĂ s.f. Operație logică de derivare a unui enunț din altul, prin care se admite o judecată (al cărei adevăr nu este verificat direct) în virtutea unei legături a ei cu alte judecăți considerate ca adevărate. [< fr. inférence, cf. lat. inferre – a duce].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INFERÉNȚĂ s. f. operație logică de derivare a unui enunț din altul, prin care se admite o judecată în virtutea unei legături a ei cu alte judecăți considerate ca adevărate. (< fr. inférence)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
inferénță s. f., g.-d. art. inferénței; pl. inferénțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink