INFIDÉL, -Ă, infideli, -e, adj. 1. Care nu este fidel; nestatornic, necredincios în sentimente, care își calcă angajamentele față de cineva, nefidel; (despre soți) care calcă credința conjugală. 2. Inexact, care nu exprimă adevărul, realitatea. – Din fr. infidèle, lat. infidelis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INFIDÉL, -Ă adj. 1. Necredincios, nestatornic, inconstant (în dragoste, în prietenie); (spec.; despre soți) care nu respectă credința conjugală. 2. (Despre memorie) Pe care nu se poate conta, bizui; slab, defectuos. ◊ Traducere infidelă = traducere incorectă, inexactă. [Cf. fr. infidèle, lat. infidelis].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INFIDÉL, -Ă adj. 1. necredincios, nestatornic, inconstant (în dragoste); (despre soți) care nu respectă credința conjugală. 2. (despre memorie) pe care nu se poate conta; slab, defectuos. ♦ traducere ~ă = traducere incorectă, inexactă. (< fr. infidèle, lat. infidelis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INFIDÉL adj. 1. v. a*****r. 2. v. inexact.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Infidel ≠ credincios, devotat, fidel
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
infidél adj. m., pl. infidéli; f. sg. infidélă, pl. infidéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INFIDÉL ~ă (~i,~e) 1) Care nu este fidel (în dragoste, sentimente); necredincios. 2) Care nu redă sau nu exprimă fidel adevărul, realitatea; inexact. /<fr. infidele, lat. infidelis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink