INFINITIVÁL, -Ă, infinitivali, -e, adj. Care privește infinitivul, care ține de infinitiv, care provine din infinitiv. – Infinitiv + suf. -al.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INFINITIVÁL, -Ă adj. De (la), din infinitiv. [Cf. fr. infinitival].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INFINITIVÁL, -Ă adj. referitor la infinitiv; construit cu infinitivul. (< fr. infinitival)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
infinitivál adj. m., pl. infinitiváli; f. sg. infinitiválă, pl. infinitivále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INFINITIVÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de infinitiv; propriu infinitivului. /infinitiv + suf. ~al
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink