Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: infirm (adjectiv) , infirma (verb tranzitiv)   
INFÍRM, -Ă, infirmi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are o infirmitate; schilod, neputincios, invalid, beteag. – Din fr. infirme, lat. infirmus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INFÍRM, -Ă adj., s.m. și f. Schilod, beteag, neputincios. [Cf. fr. infirme, lat. infirmus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INFÍRM, -Ă adj., s. m. f. schilod, neputincios, invalid. (< fr. infirme, lat. infirmus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INFÍRM adj., s. (MED.) invalid, schilod, (pop.) beteag, schilav, (înv. și reg.) calic, neputincios, nevolnic, sec, slăbănog, (reg.) schilăvos, șont, șonțit, (Transilv., Mold. și Bucov.) chilav, (înv.) mișel, rupturit, secat, (fam.) șontorog. (Om ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Infirm ≠ valid, întreg, teafăr
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
infírm adj. m., s. m., pl. infírmi; f. sg. infírmă, pl. infírme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INFIRMÁ, infírm, vb. I. Tranz. A anula, a respinge, a declara nevalabil; a dovedi ca neadevărat, nefundat. ♦ A desființa un act (sau o măsură) ca fiind nelegal sau netemeinic; a invalida. – Din fr. infirmer, lat. infirmare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A INFIRMÁ infírm tranz. 1) (acte, dispoziții oficiale etc.) A declara nul printr-un ordin; a aboli; a abroga; a contramanda; a revoca; a anula. 2) (teorii, teze, afirmații) A demonstra ca fiind nefondat. /<fr. infirmer, lat. infirmare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
INFÍRM ~ă (~i, ~e) și substantival (despre persoane) Care are o parte a corpului mutilată sau deformată; calic; beteag; schilod. /<fr. infirme, lat. infirmus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
INFIRMÁ vb. I. tr. A dovedi, a declara nevalabil, neadevărat. ♦ A anula (un mandat de arestare, o hotărâre). [P.i. infírm. / < fr. infirmer, it., lat. infirmare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INFIRMÁ vb. tr. a declara nevalabil, nefondat, a anula; a invalida; (fig.) a dezminți. (< fr. infirmer, lat. infirmare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INFIRMÁ vb. 1. a contrazice, a dezminți. (Acest fapt ~ părerea curentă.) 2. a anula, (fig.) a răsturna. (A ~ o teorie.) 3. v. abroga.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A infirma ≠ a adeveri, a afirma, a confirma
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
infirmá vb., ind. prez. 1 sg. infírm, 3 sg. și pl. infírmă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)