INFIRMATÍV, -Ă, infirmativi, -e, adj. (Jur.) Care anulează (o sentință). – Din fr. infirmatif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INFIRMATÍV, -Ă adj. (Jur.) Care anulează (o sentință). [< fr. infirmatif].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INFIRMATÍV, -Ă adj. care anulează (o sentință). (< fr. infirmatif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
infirmatív adj. m., pl. infirmatívi; f. sg. infirmatívă, pl. infirmatíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INFIRMATÍV ~ă (~i, ~e) jur. Care anulează (o sentință). /<fr. infirmatif
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink