Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: influența (verb tranzitiv) , influență (substantiv feminin)   
INFLUÉNȚĂ1, influențe, s. f. 1. Acțiune exercitată asupra unui lucru sau asupra unei ființe, putând duce la schimbarea lor; înrâurire. ♦ Spec. Acțiune pe care o persoană o exercită asupra alteia (deliberat, pentru a-i schimba caracterul, evoluția, sau involuntar, prin prestigiul, autoritatea, puterea de care se bucură). 2. (Fiz.; în sintagma) Electrizare prin influență = separare a sarcinilor electrice și redistribuirea lor pe suprafața unui conductor, datorită acțiunii unui câmp electric; inducție electrostatică. [Var.: influénție, influínță s. f.] – Din fr. influence.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INFLUÉNȚĂ2, influențe, s. f. (înv.) Nume dat unei boli epidemice asemănătoare cu gripa; p. gener. gripă. – Din fr., it. influenza, germ. Influenza.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INFLUÉNȚĂ s.f. 1. Acțiune exercitată asupra unei ființe sau asupra unui lucru, putând să-i modifice conținutul, caracterul, forma etc. 2. Putere, trecere, precădere. 3. (Med.) Răceală, gripă. [Cf. fr. influence, it. influenza].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INFLUÉNȚĂ1 s. f. 1. acțiune exercitată asupra unei ființe sau a unui lucru, putând să-i modifice conținutul, caracterul, forma etc. 2. putere, trecere, precădere. (< fr. influence)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INFLUÉNȚĂ2 s. f. gripă. (< it. influenza)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INFLUÉNȚĂ s. 1. înrâurire, putere, (rar) stăpânire, (înv.) înrâurită. (Nu are nici o ~ asupra lui.) 2. v. autoritate. 3. înrâurire, putere, trecere, (fig.) greutate. (Om cu ~.) 4. v. efect.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
INFLUÉNȚĂ s. v. gripă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
influénță (acțiune, gripă) s. f., g.-d. art. influénței; pl. influénțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INFLUENȚÁ, influențez, vb. I. Tranz. și intranz. A exercita o influență asupra unei ființe sau a unui lucru; a înrâuri. ◊ Refl. recipr. Două forțe care se influențează reciproc. – Din fr. influencer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A INFLUENȚÁ ~éz 1. tranz. (ființe, lucruri) A supune unei influențe; a modifica printr-o influență; a înrâuri. 2. intranz. A avea influență. [Sil. in-flu-en-] /<fr. influencer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE INFLUENȚÁ pers. 3 se ~eáză intranz. A fi în influență (unul cu altul). /<fr. influencer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
INFLUÉNȚĂ ~e f. 1) Acțiune pe care o exercită cineva sau ceva asupra unui lucru sau a unei ființe, modificându-i trăsăturile (de formă, de conținut, de caracter etc.). 2) Considerație de care se bucură cineva; trecere. /<fr. influence, lat. influentia
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
INFLUENȚÁ vb. I. tr., intr. A exercita o influență (asupra cuiva sau a ceva); a înrâuri. [< fr. influencer, it. influenzare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INFLUENȚÁ vb. tr., intr. a exercita o influență; a înrâuri. (< fr. influencer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ELECTRIZARE PRIN INFLUÉNȚĂ s. (FIZ.) inducție electrostatică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
INFLUENȚÁ vb. a înrâuri. (A ~ mișcarea simbolistă.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
influențá vb., ind. prez. 1 sg. influențéz, 3 sg. și pl. influențeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)