INFRACTÓR, -OÁRE, infractori, -oare, s. m. și f. Persoană care a comis o infracțiune. – Din fr. infracteur, lat. infractor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INFRACTÓR, -OÁRE s.m. și f. (Jur.) Cel care comite o infracțiune. [Cf. fr. infracteur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INFRACTÓR, -OÁRE s. m. f. cel care comite o infracțiune. (< fr. infracteur, lat. infractor)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INFRACTÓR s. (JUR.) făptaș, făptuitor, răufăcător. (~ul a fost condamnat.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
infractór s. m., pl. infractóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INFRACTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care a comis o infracțiune; delincvent. [Sil. in-frac-] /<fr. infracteur, lat. infractor, ~oris
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
infractoáre s. f., g.-d. art. infractoárei; pl. infractoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink