Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
INFUZÁ, infuzez, vb. I. Tranz. A turna apă clocotită peste o plantă medicinală pentru a obține o infuzie. – Din fr. infuser.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INFUZÁ vb. I. tr. A turna apă fiartă peste o plantă medicinală pentru a obține o infuzie. [P.i. infúz. / < fr. infuser, cf. lat. infundere – a vărsa peste].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INFUZÁ vb. tr. 1. a face o infuzie. 2. a face să pătrundă (un lichid) într-un corp. 3. (fig.) a comunica, a face să pătrundă. (< fr. infuser)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
infuzá vb., ind. prez. 1 sg. infuzéz, 3 sg. și pl. infuzeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A INFUZÁ ~éz tranz. (plante medicinale) A opări lăsând să se răcorească într-un vas închis (în vederea extragerii componenților activi). /<fr. infuser
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
INFÚZ, -Ă adj. (Despre cunoștințe, virtuți) Posedate în mod natural, fără a fi fost nevoie să fie însușite; înnăscut. [< fr. infus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INFÚZ, -Ă adj. (despre cunoștințe, virtuți) posedate în mod natural, fără a fi fost nevoie să fie însușite; înnăscut. (< fr. infus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
infúz adj. m., pl. infúzi; f. sg. infúză, pl. infúze
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink