Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: ingera (verb tranzitiv) , ingerare (substantiv feminin)   
INGERÁRE, ingerări, s. f. Acțiunea de a ingera și rezultatul ei; ingestie. – V. ingera.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INGERÁRE s.f. Acțiunea de a ingera și rezultatul ei; ingestie. [< ingera].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INGERÁRE s. (FIZIOL.) înghițire, (livr.) ingestie, ingurgitare. (~ mâncării.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
INGERÁ, ingerez, vb. I. Tranz. (Rar) A înghiți alimente. – Din fr. ingérer, lat. ingerere.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A INGERÁ ~éz tranz. rar (alimente) A introduce prin gură în stomac; a înghiți. /<fr. ingérer, lat. ingerere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
INGERÁ vb. I. tr. (Rar) A înghiți, a introduce în stomac (alimente). [< fr. ingérer, cf. lat. ingerere – a duce în...].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INGERÁ vb. tr. 1. a îngurgita. 2. a se introduce, a se amesteca, a face presiuni. (< fr. ingérer, lat. ingerere)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INGERÁ vb. (FIZIOL.) a înghiți, (livr.) a ingurgita. (A ~ un aliment.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ingerá vb., ind. prez. 1 sg. ingeréz, 3 sg. și pl. ingereáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)