INHALÁȚIE, inhalații, s. f. Acțiunea de a inhala; absorbție pe căile respiratorii a unor vapori, gaze etc. în scopuri curative. – Din fr. inhalation, lat. inhalatio.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INHALÁȚIE s.f. Inspirare, introducere în piept a unor gaze, a unor vapori etc. în scop terapeutic. [Gen. -iei. / cf. fr. inhalation].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INHALÁȚIE s. f. inhalare a unor gaze, vapori etc. în scop terapeutic. (< fr. inhalation, lat. inhalatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INHALÁȚIE s. v. inhalare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
inhaláție s. f. (sil. -ți-e), art. inhaláția (sil. -ți-a), g.-d. art. inhaláției; pl. inhaláții, art. inhaláțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INHALÁȚIE ~i f. Proces constând în inhalarea unor gaze, aburi, aerosoli (în scop terapeutic). [G.-D. inhalației] /<fr. inhalation, lat. inhalatio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink