Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
INHIBÍȚIE, inhibiții, s. f. 1. Proces fundamental al activității nervoase, opus e********i, care se manifestă prin diminuarea, frânarea sau suprimarea efectelor e********i. 2. (Chim.) Fenomen de oprire, de întârziere sau de micșorare a vitezei de desfășurare a unei reacții chimice cu ajutorul inhibitorilor. – Din fr. inhibition, lat. inhibitio.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INHIBÍȚIE s.f. Actul de a (se) inhiba; frânare, suprimare pe cale nervoasă a unei funcții. ♦ (Chim.) Oprire sau încetinire a unei reacții cu ajutorul inhibitorilor. [Gen. -iei, var. inhibițiune s.f. / cf. fr. inhibition].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INHIBÍȚIE s. f. 1. faptul de a (se) inhiba; suprimare pe cale nervoasă a unei funcții. 2. (chim.) oprire sau încetinire a unei reacții cu ajutorul inhibitorilor. (< fr. inhibition, lat. inhibitio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INHIBÍȚIE s. inhibare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
inhibíție s. f. (sil. -ți-e), art. inhibíția (sil. -ți-a), g.-d. art. inhibíției; pl. inhibíții, art. inhibíțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INHIBÍȚIE ~i f. Proces de inhibare a anumitor activități fiziologice, a anumitor reacții chimice. [G.-D. inhibiției] /<fr. inhibition, lat. inhibitio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)