Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
INIȚIATÍVĂ, inițiative, s. f. Faptul de a propune, de a organiza sau de a începe o acțiune, antrenând după sine și pe alții; însușirea celui care îndrăznește sau este dispus să întreprindă cel dintâi ceva, din îndemn propriu. ◊ Expr. Din proprie inițiativă = fără a fi îndemnat sau silit de altul. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. initiative.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INIȚIATÍVĂ s.f. Faptul de a propune sau întreprinde primul ceva. ♦ Calitatea, însușirea celui care este înclinat să lucreze, să întreprindă ceva nou din îndemn propriu. [< fr. initiative, it. iniziativa, cf. lat. initium – început].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INIȚIATÍVĂ s. f. faptul de a propune sau întreprinde primul ceva. ◊ însușirea celui care este înclinat să întreprindă ceva nou din îndemn propriu. (< fr. initiative)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
inițiatívă s. f. (sil. -ți-a-), g.-d. art. inițiatívei; pl. inițiatíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INIȚIATÍVĂ ~e f. 1) Predispoziție de a întreprinde primul ceva sau de a avea îndrăzneală să facă ceva. 2) Chemare la o acțiune și organizare a realizării ei. [G.-D. inițiativei; Sil. -ți-a-] /<fr. initiative
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)