Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: iniția (verb tranzitiv) , inițiere (substantiv feminin)   
INIȚIÉRE, inițieri, s. f. Acțiunea de a (se) iniția și rezultatul ei. [Pr.: -ți-e-] – V. iniția.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INIȚIÉRE s.f. Acțiunea de a (se) iniția și rezultatul ei. [< iniția].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INIȚIÉRE s. f. 1. acțiunea de a (se) iniția. 2. provocare a unei explozii, a unei reacții cu ajutorul impulsului inițial. (< iniția)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INIȚIÉRE s. 1. începere. (~ unei campanii.) 2. v. preconizare. 3. călăuzire, introducere. (~ cuiva într-o profesiune.) 4. instruire, învățare. (~ cuiva într-o disciplină.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
inițiére s. f. (sil. -ți-e-), g.-d. art. inițiérii; pl. inițiéri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INIȚIÁ, inițiez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) introduce într-un domeniu de activitate în care nu a lucrat; a da cuiva sau a căpăta primele cunoștințe. 2. Tranz. A face începutul, a pune bazele unei acțiuni, a organiza o mișcare, o activitate. [Pr.: -ți-a] – Din fr. initier, lat. initiare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A INIȚIÁ ~éz tranz. 1) (persoane) A face să se inițieze. 2) (acțiuni, activități, mișcări etc.) A realiza punând bazele. [Sil. -ți-a] /<fr. initier, lat. initiare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE INIȚIÁ mă ~éz intranz. A acumula noțiunile inițiale (dintr-un domeniu de activitate). [Sil. -ți-a] /<fr. initier, lat. initiare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
INIȚIÁ vb. I. 1. tr. A primi (pe cineva) în rândul celor care practicau un anumit cult. ♦ A îndruma în practica unei religii. 2. tr., refl. A da cuiva sau a căpăta cunoștințele necesare într-o știință, într-o artă, într-o meserie etc. 3. tr. A începe, a pune bazele unei activități etc. [Pron. -ți-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. initier, it. iniziare, lat. initiare – a începe].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INIȚIÁ vb. I. tr. 1. a primi (pe cineva) în rândul celor care practicau un anumit cult. ◊ a îndruma în practica unei religii. 2. a începe, a pune bazele unei activități etc. II. tr., refl. a da cuiva, a căpăta cunoștințele necesare într-o știință, artă, meserie etc. (< fr. initier, lat. initiare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INIȚIÁ vb. 1. a începe. (A ~ o campanie.) 2. v. preconiza. 3. a călăuzi, a introduce. (A ~ pe cineva într-un domeniu.) 4. a (se) instrui, a (se) învăța. (A ~ într-o disciplină.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
inițiá vb. (sil. -ți-a), ind. prez. 1 sg. inițiéz, 1 pl. inițiém (sil. -ți-em); conj. prez. 3 sg. și pl. inițiéze; ger. inițiínd (sil. -ți-ind)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)