INIMÍC, -Ă, adj., s. m. și f. v. inamic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INIMÍC, -Ă adj., s.m. și f. v. inamic.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INAMÍC, -Ă, inamici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. Dușman, vrăjmaș (în război, în viața de fiecare zi etc.). 2. Adj. Dușmănos, ostil. [Var.: (înv.) inimíc, -ă adj., s. m. și f.] – Din lat. inimicus (după amic).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INAMÍC1 ~că (~ci, ~ce) Care aparține dușmanului; propriu dușmanului; dușmănesc; vrăjmășesc. [Sil. in-a-] /<lat. inimicus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
INAMÍC2 ~ci m. 1) Persoană care manifestă agresivitate sau agresivitate sau ură față de cineva (sau ceva); dușman; vrăjmaș. 2) Stat (sau armată) cu care un alt stat este în stare de război; dușman; vrăjmaș. [Sil. in-a-] /<lat. inimicus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
INAMÍC, -Ă adj., s.m. și f. Dușman, potrivnic, vrăjmaș. ♦ (Cel) care este dușmănos, ostil. [Var. inimic, -ă adj., s.m.f. / < lat. inimicus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INAMÍC s., adj. 1. s., adj. v. dușman. 2. adj. v. dușmănos.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Inamic ≠ amic, prieten
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
inamíc adj. m., s. m. (sil. mf. in-) amic
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink