INODÓR, -Ă, inodori, -e, adj. Care nu emană miros; fără miros. – Din fr. inodore, lat. inodorus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INODÓR, -Ă adj. Fără miros. [Cf. fr. inodore, lat. inodorus < in – fără, odor – miros].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INODÓR, -Ă adj. fără miros. (< fr. inodore, lat. inodorus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INODÓR adj. nemirositor. (Substanță ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
inodór adj. m. (sil. mf. in-), pl. inodóri; f. sg. inodóră, pl. inodóre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INODÓR ~ă (~i, ~e) Care nu emană nici un miros; lipsit de miros; fără miros. /<fr. inodore, lat. inodorus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink