INOPORTÚN, -Ă, inoportuni, -e, adj. Care nu este sau nu se întâmplă la timpul oportun; nepotrivit, neoportun. ♦ (Despre oameni) Care incomodează; neplăcut; plictisitor. – Din fr. inopportun, lat. inopportunus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INOPORTÚN, -Ă adj. Care nu este oportun; nepotrivit. ♦ Stingheritor, supărător, plictisitor. [Cf. fr. inopportun].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INOPORTÚN, -Ă adj. care nu este oportun; nepotrivit. ◊ neplăcut, supărător. (< fr. inopportun, lat. inopportunus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INOPORTÚN adj. 1. neoportun, nepotrivit, (livr.) intempestiv, (fig.) deplasat, (O acțiune ~.) 2. v. ne-poftit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Inoportun ≠ oportun
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
inoportún adj. m. (sil. mf. in-) oportun
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INOPORTÚN ~ă (~i, ~e) 1) Care nu este oportun; produs la timpul sau locul nepotrivit. 2) Care jenează, stingherește; jenant. /<fr. inopportun, lat. inopportunus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink