INSINUÁNT, -Ă, insinuanți, -te, adj. Care (se) insinuează; insinuator. [Pr.: -nu-ant] – Din fr. insinuant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INSINUÁNT, -Ă Care (se) insinuează. [Pron. -nu-ant. / cf. fr. insinuant].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INSINUÁNT, -Ă adj. care (se) insinuează; insinuator. (< fr. insinuant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INSINUÁNT adj. (înv.) insinuator. (Ton ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
insinuánt adj. m. (sil. -nu-ant), pl. insinuánți; f. sg. insinuántă, pl. insinuánte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INSINUÁNT ~tă (~ți, ~te) 1) Care conține o insinuare; cu caracter de insinuare. 2) (despre persoane) Care se insinuează undeva. 3) Care este propriu unei persoane ce se insinuează. [Sil. -nu-ant] /<fr. insinuant
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink