INSISTÉNȚĂ, insistențe, s. f. Stăruință, perseverență. ♦ Rugăminte, cerere insistentă. – Din fr. insistance, it. insistenza.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INSISTÉNȚĂ s.f. Calitatea a ceea ce este insistent; stăruință, perseverență. ♦ (Spec.) Rugăminte, cerere insistentă. [Cf. fr. insistence, it. insistenza].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INSISTÉNȚĂ s. f. stăruință, perseverență. ◊ (spec.) rugăminte, cerere insistentă. (< fr. insistance, it. insistenza)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INSISTÉNȚĂ s. 1. v. stăruință. 2. v. perseverență.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
insisténță s. f., g.-d, art. insisténței; pl. insisténțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INSISTÉNȚĂ ~e f. Caracter insistent; neclintire în susținerea unei păreri sau în realizarea unei acțiuni; stăruință; perseverență; tenacitate; asiduitate. /<fr. insistance, it. insistenza
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink