INSOLÚBIL, -Ă, insolubili, -e, adj. 1. (Despre substanțe) Care nu este solubil, care nu se poate dizolva (într-un anumit dizolvant). 2. Fig. Care nu are nici o soluție; de nerezolvat. – Din fr. insoluble, lat. insolubilis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INSOLÚBIL, -Ă adj. 1. Care nu poate fi dizolvat, care nu este solubil. 2. (Fig.) De nerezolvat; nerezolvabil. [Cf. fr. insoluble].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INSOLÚBIL, -Ă adj. 1. care nu este solubil. 2. (fig.) de nerezolvat. (< fr. insoluble, lat. insolubilis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INSOLÚBIL adj. (CHIM.) nedizolvabil, nesolubil.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
INSOLÚBIL adj. v. irezolvabil, nerezolvabil.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Insolubil ≠ rezolvabil, solubil
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
insolúbil adj. m. solubil
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INSOLÚBIL ~ă (~i, ~e) 1) Care nu este solubil; care nu se dizolvă (într-un anumit lichid); nedizolvabil. 2) fig. Care nu poate fi soluționat; de nedezlegat; nerezolvabil. /<fr. insoluble, lat. insolubilis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink