INSTIGATÓR, -OÁRE, instigatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care instigă; ațâțător, provocator, incitator. – Din fr. instigateur, lat. instigator, -oris.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INSTIGATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. Cel care instigă; ațâțător. [Cf. fr. instigateur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INSTIGATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care instigă; provocator. (< fr. instigateur, lat. instigator)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INSTIGATÓR s., adj. agitator, ațâțător, provocator, tulburător, (livr.) incitator, sedițios, (înv. și pop.) răzvrătitor, (înv.) răscolitor, răscolnic, (fig.) incendiator. (Un ~ al maselor.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
instigatór adj. m., s. m., pl. instigatóri; f. sg. și pl. instigatoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INSTIGATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care instigă; om care îndeamnă la acțiuni dușmănoase; ațâțător; incitator; incendiator; provocator. /<fr. instigateur, lat. instigator, ~oris
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink