INSTITUȚIONALÍSM s. n. Doctrină economică apărută în deceniile al treilea și al patrulea ale sec. XX, ai cărei reprezentanți consideră că economia politică trebuie să aibă ca obiect studierea anumitor categorii politice și juridice, precum și unele fenomene social-economice, denumite impropriu „instituții”. [Pr.: -ți-o-] – Din germ. Instituzionalismus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INSTITUȚIONALÍSM s.n. Curent în economia politică burgheză care consideră că economia politică trebuie să aibă drept obiect studierea anumitor categorii ale suprastructurii politice și juridice și unele fenomene social-economice, denumite impropriu „instituții”. [Pron. -ți-o-. / < fr. institutionnalisme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INSTITUȚIONALÍSM s. n. curent în gândirea economică care consideră că economia politică trebuie să aibă ca obiect studierea anumitor categorii ale suprastructurii politice și juridice și unele fenomene social-economice. (< fr. institutionnalisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
instituționalísm s. n. (sil. -ți-o-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink