Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
INSUFICIÉNȚĂ, insuficiențe, s. f. Stare, situație a ceea ce este insuficient. ♦ Incapacitate funcțională a unui organ sau scădere, stare deficitară a unei funcțiuni complexe a organismului. ◊ Insuficiență cardiacă = stare patologică manifestată prin imposibilitatea miocardului de a mai asigura un debit cardiac suficient în raport cu nevoile organismului. [Pr.: -ci-en-] – Din lat. insuficientia, it. insufficienza.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INSUFICIÉNȚĂ s.f. Situația, starea a ceea ce este insuficient. ♦ (Med.) Stare de funcționare anormală a unui organ. [Cf. lat. insufficientia, it. insufficienza, fr. insuffisance].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INSUFICIÉNȚĂ s. f. 1. situația, starea a ceea ce este insuficient. 2. (med.) incapacitate a unui organ, aparat sau sistem de a funcționa normal. (< it. insufficienza, lat. insufficientia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INSUFICIÉNȚĂ s. 1. v. lipsă. 2. v. defect.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Insuficiență ≠ prisos, surplus
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
insuficiénță s. f. (sil. -ci-en-), g.-d. art. insuficiénței; pl. insuficiénțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INSUFICIÉNȚĂ ~e f. 1) Caracter insuficient. 2) Defect funcțional (al unui organ). ~ hepatică. [Sil. -ci-en-] /<lat. insufficientia
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)