INSUFICIÉNT, -Ă, insuficienți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu este suficient, de ajuns (cantitativ), care nu satisface (calitativ), nesatisfăcător; nemulțumitor. ♦ (Substantivat, m.) Calificativ sub limita de trecere (la un examen). [Pr.: -ci-ent] – Din lat. insufficiens, -ntis, it. insufficiente.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INSUFICIÉNT, -Ă adj. Care nu este suficient, care nu ajunge; nesatisfăcător. // s.m. Calificativ sub limita de trecere, obținut de un candidat la un examen. [Pron. -ci-ent. / cf. lat. insufficiens, it. insufficiente, fr. insuffisant].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INSUFICIÉNT, -Ă I. adj. care nu este suficient; nesatisfăcător. II. s. m. calificativ sub limita de trecere, la un examen. (< it. insufficiente, lat. insufficiens)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INSUFICIÉNT adj., adv. 1. adj. neîndestulător, nemulțumitor, nesatisfăcător, redus, sărac. (Can-titate ~.) 2. adj. v. puțin. 3. adj. neîndestulător, nesatisfăcător, redus, sărac. (Un inventar ~ de utilaje.) 4. adj. v. redus. 5. adv. prost.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Insuficient ≠ suficient
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
insuficiént adj. m. suficient
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INSUFICIÉNT1 m. Calificativ echivalent cu una din notele „unu”, „doi”, „trei” sau „patru” (în sistemul de apreciere a cunoștințelor prin zece puncte). [Sil. -ci-ent] /<lat. insufficiens, ~ntis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
INSUFICIÉNT2 ~tă ( ~ți, ~te) și adverbial Care nu este suficient; neîndestulător; nesatisfăcător. [Sil. -ci-ent] /<lat. insufficiens, ~ntis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink