Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
INSÚLTĂ, insulte, s. f. Cuvânt sau faptă injurioasă la adresa cuiva; ofensă, jignire, injurie. – Din fr. insulte.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INSÚLTĂ s.f. Jignire, ofensă. [< fr. insulte].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INSULTĂ s. f. jignire, ofensă, injurie. (< fr. insulte)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INSÚLTĂ s. v. jignire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
insúltă s. f., g.-d. art. insúltei; pl. insúlte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INSULTÁ, insúlt, vb. I. Tranz. A aduce cuiva o insultă; a ofensa, a jigni. – Din fr. insulter, lat. insultare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A INSULTÁ insúlt tranz. (persoane) A trata cu insulte; a înjosi prin vorbe sau prin purtare nedemnă; a jigni; a ofensa. /<fr. insulter, lat. insultare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
INSÚLTĂ ~e f. Vorbă sau faptă care lezează demnitatea sau reputația cuiva; jignire; ofensă; injurie. [G.-D. insultei] /<fr. insulte
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
INSULTÁ vb. I. tr. A aduce (cuiva) o insultă; a jigni. [P.i. insúlt, 3,6 -tă. / < fr. insulter, cf. lat. insultare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INSULTÁ vb. tr. a aduce (cuiva) o insultă; (fig.) a brava cu insolență. (< fr. insulter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INSULTÁ vb. v. jigni.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
insultá vb., ind. prez. 1 sg. insúlt, 3 sg. și pl. insúltă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink