Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: intabula (verb tranzitiv) , intabulare (substantiv feminin)   
INTABULÁRE, intabulări, s. f. Acțiunea de a intabula și rezultatul ei. – V. intabula.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INTABULÁRE s.f. Acțiunea de a intabula și rezultatul ei. [< intabula].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
intabuláre s. f., g.-d. art. intabulării; pl. intabulări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INTABULÁ, intabulez, vb. I. Tranz. A înscrie definitiv un drept de proprietate sau un drept real imobiliar în cartea funciară. – Din germ. intabulieren.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A INTABULÁ ~éz tranz. (drepturi imobiliare) A înregistra în cartea funciară. /<fr. intabuler, germ. intabulieren
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
INTABULÁ vb. I. tr. A înscrie o proprietate imobiliară sau a înregistra un act cu privire la un imobil în cartea funciară. [< germ. intabulieren].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INTABULÁ vb. tr. a înscrie o proprietate imobiliară sau a înregistra un act cu privire la un imobil în cartea funduară. (< germ. intabulieren)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
intabulá (intabuléz, intabulát), vb. – A înscrie în registrul de proprietate. Lat. intabulare (sec. XVIII), cf. germ. intabulieren. În Trans., și în Mold., înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
intabulá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. intabuleáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)