INTEGRALITÁTE s. f. Stare, situație a ceea ce este întreg, complet. ♦ Proprietatea unei expresii diferențiale de a admite o integrală. ♦ Însușirea de a constitui un întreg (care nu poate fi redus la suma părților sale componente), un sistem; caracter de sistem. – Din fr. intégralité.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INTEGRALITÁTE f. Caracter integral. /<fr. intégralité
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
INTEGRALITÁTE s.f. Stare a unui lucru complet. ♦ Proprietatea unei expresii diferențiale de a admite o integrală. [Cf. fr. intégralité].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INTEGRALITÁTE s. f. stare a unui lucru integral, complet; însușirea de a constitui un întreg, un sistem. ◊ (mat.) proprietate a unei expresii diferențiale de a admite o integrală. (< fr. intégralité)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
integralitáte s. f. (sil. -gra-), g.-d. art. integralității
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink