INTEGRITÁTE s. f. 1. Însușirea de a fi integru; cinste, probitate; incoruptibilitate. 2. Însușirea de a fi sau de a rămâne intact, întreg. 3. (În sintagma) Integritate teritorială = principiu de bază al dreptului internațional potrivit căruia fiecare stat are dreptul să-și exercite deplin și nestingherit suveranitatea asupra teritoriului său. – Din fr. intégrité.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INTEGRITÁTE f. 1) Caracter integru; sentiment al demnității, dreptății și conștiinciozității, care servește drept călăuză în conduita omului; onestitate; cinste; probitate. 2) Stare a unui lucru întreg, intact. [G.-D. integrității; Sil. -te-gri-] /<fr. intégrité
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
INTEGRITÁTE s.f. 1. Calitatea celui integru; cinste, probitate. 2. Calitatea de a fi întreg, intact. [Cf. fr. intégrité, lat. integritas].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INTEGRITÁTE s. f. 1. calitatea celui integru; cinste, probitate, onestitate. 2. calitatea de a fi întreg, intact. ♦ ~ teritorială = principiu de bază al dreptului internațional care interzice dezmembrarea și încălcarea teritoriului unui stat. (< fr. intégrité, lat. integritas)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INTEGRITÁTE s. 1. v. totalitate. 2. v. deplinătate. 3. v. cinste.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
integritáte s. f. (sil. -gri-), g.-d. art. integrității
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink