ÎNȚELÉS2, înțelesuri, s. n. Semnificație (a unui lucru, a unei vorbe, a unui gest etc.); sens, tâlc, noimă. ◊ Loc. adj. și adv. Pe înțeles sau pe înțelesul tuturor = putând fi priceput de oricine, lămurit. Cu înțeles = cu o semnificație adâncă, sugerând o anumită concluzie. – V. înțelege.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNȚELÉS1 adj. (în loc.) De la sine înțeles = fără îndoială, sigur. – V. înțelege.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÎNȚELÉS1 ~uri n. Conținut logic interior; semnificație a unui lucru; sens. ◊ Pe ~ul tuturor într-o formă limpede pentru oricine. Cu ~ cu o anumită semnificație; cu tâlc; cu rost. /v. a înțelege
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNȚELÉS2 ~eásă (~éși, ~ése) v. A ÎNȚELEGE. ◊ De ~ cu care te poți înțelege. De la sine ~ fără îndoială; sigur; negreșit. /v. a înțelege
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNȚELÉS s. 1. v. sens. 2. v. semnificație. 3. v. mesaj.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Înțeles ≠ neînțeles
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
bíne înțelés (înțeles bine) adv. + adj.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
înțelés s. n., pl. înțelésuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink