Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
INTENTÁRE, intentări, s. f. Acțiunea de a intenta și rezultatul ei. – V. intenta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INTENTÁRE s.f. Acțiunea de a intenta. [< intenta].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
intentáre s. f., g.-d. art. intentării; pl. intentări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INTENTÁ, intentez, vb. I. Tranz. A introduce, a porni o acțiune (juridică). – Din fr. intenter.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A INTENTÁ ~éz tranz. jur. (procese) A întreprinde împotriva cuiva. /<fr. intenter, lat. intentare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
INTENTÁ vb. I. tr. A introduce, a porni o acțiune (juridică). ◊ A intenta (un) proces (cuiva) = a face (cuiva) un proces. [< fr. intenter, it., lat. intentare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INTENTÁ vb. tr. (jur.) a introduce, a porni o acțiune. (< fr. intenter, lat. intentare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
intentá vb., ind. prez. 1 sg. intentéz, 3 sg. și pl. intenteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink