Dex intentionat

INTENȚIONÁ, intenționez, vb. I. Tranz. A avea intenția; a plănui, a dori, a proiecta, a avea de gând. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. intentionner. Cf. it. intenzionare.

INTENȚIONÁT, -Ă, intenționați, -te, adj. Cu intenție, cu un anumit gând; anume plănuit, voit, deliberat. ◊ Expr. Bine (sau rău) intenționat = (despre oameni) cu intenții bune (sau rele), urmărind scopuri bune (sau rele). [Pr.: -ți-o-] – V. intenționa. Cf. fr. intentionné.

A INTENȚIONÁ ~éz tranz. A avea în intenție; a proiecta în gând. [Sil. -ți-o-] /<fr. intentionner

INTENȚIONÁT ~tă (~ți, ~te) și adverbial Care se face cu o anumită intenție; cu premeditare; expres. /v. a intenționa

INTENȚIONÁ vb. I. tr. A avea în intenție, a avea de gând. [Pron. -ți-o-. / < intenție].

INTENȚIONÁT, -Ă adj. Cu intenție, anume plănuit. ◊ Bine (sau rău) intenționat = cu intenții bune (sau rele). [< intenționa].

INTENȚIONÁ vb. tr. a avea în intenție, a plănui, a dori. (< fr. intentionner)

INTENȚIONÁT, -Ă adj. cu atenție, voit, anume plănuit. ♦ bine (sau rău) ~ = cu intenții bune (sau rele). (< intenționa)

INTENȚIONÁ vb. a plănui, a proiecta, a-și propune, a voi, a vrea, (pop.) a chiti, (înv. și reg.) a sfătui, (reg.) a scăpa, (prin Bucov.) a scoposi, (înv.) a așeza, a cugeta, a izvodi, (fig., în Mold. și Transilv.) a cumpăni. (~ să plece la mare.)

INTENȚIONÁT adj., adv. 1. adj., adv. deliberat, voit, liber-consimțit, (rar) precugetat. (O acțiune ~; a procedat ~ astfel.) 2. adv. v. anume.

Intenționat ≠ involuntar, neintenționat

intenționá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. intenționéz, 3 sg. și pl. intenționeáză

intenționát adj. m. (sil. -ți-o-), pl. intenționáți; f. sg. intenționátă, pl. intenționáte