Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii: inter (s.m.) (substantiv masculin) , inter (elem.de comp.)   
ÍNTER2, interi, s. m. Jucător din înaintarea unei echipe de fotbal sau de handbal, care ocupă locul din dreapta sau din stânga centrului înaintaș. – Din fr. inter (abreviere din intérieur).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INTER1- Element de compunere însemnând „între”, care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din lat. inter, fr. inter-.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÍNTER s.m. Jucător din linia de atac a unei echipe de fotbal sau de handbal, care ocupă locul din dreapta sau din stânga centrului înaintaș. [Cf. lat. inter].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INTER- Element prim de compunere savantă cu semnificația „între”, „reciproc”, „care este la mijloc”. [< fr., it. inter-, lat. inter].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INTER2 s. m. jucător din linia de atac a unei echipe de fotbal sau de handbal care ocupă locul din dreapta sau din stânga centrului înaintaș. (< fr. inter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INTER1- pref. „între”, „reciproc”. (< fr., it. inter-, cf. lat. inter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INTER intra-, între-.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
inter- Pref. care adaugă unor cuvinte sensul sp. entre. Lat. inter-, cf. între. Apare într-o serie de neol. împrumutate limbii fr., din care unele circulă și în rom. în forma lor simplă (intercontinental, cf. continental; interlocutor, cf. locutor; internațional); în alte cazuri, s-a adăugat unui cuvînt rom., prin analogie cu cuvîntul fr. corespunzător (interpune, ca fr. interposer; interveni, ca fr. intervenir; interzice, ca fr. interdire). În sfîrșit, adesea apare și în cuvinte care nu se folosesc cu forma lor simplă (interferență, interjecție, interlop, intermitent, interpela, interpola, interpreta, interval etc.).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
ínter s. m., pl. ínteri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÍNTER ~i m. Jucător dintr-o echipă de handbal sau de fotbal care ocupă locul de lângă jucătorul din centru. /<fr. inter
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PRÍMUS ÍNTER PÁRES loc. s. (cu referire la cel mai înzestrat sau mai onorat într-un grup) primul între egali. (< lat. primus inter pares)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INTER ARMA SILENT LEGES (lat.) pe timp de război legile tac – Cicero, „Pro Milone”, IV, 10. Mai cunoscută varianta: „Inter arma silent musae” („Pe timp de război, muzele tac”). Vremurile tulburi nu sunt prielnice echității și dezvoltării artelor și științei.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
INTER DOMINUM ET SERVUM NULLA AMICITIA EST (lat.) între stăpân și sclav nu poate exista prietenie – Curtius, „Historia Alexandri Magni”, 7, 8, 23.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
INTER VEPRES ROSAE NASCUNTUR (lat.) trandafirii cresc și între mărăcini – Ammiannus Marcellinus, „Res gestae”, 16, 7, 4.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
PRIMUS INTER PARES (lat.) primul între egali – Persoana cea mai înzestrată sau mai onorată într-un grup relativ omogen.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)