Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: intercepta (verb tranzitiv) , interceptare (substantiv feminin)   
INTERCEPTÁRE, interceptări, s. f. Acțiunea de a intercepta și rezultatul ei; intercepție. – V. intercepta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INTERCEPTÁRE s.f. Acțiunea de a intercepta și rezultatul ei; intercepție. [< intercepta].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
interceptáre s. f., g.-d. art. interceptării; pl. interceptări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INTERCEPTÁ, interceptez, vb. I. Tranz. A prinde, a reține un obiect în timpul mișcării lui; a surprinde și a controla o convorbire telefonică, o corespondență între două persoane etc. – Din fr. intercepter.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A INTERCEPTÁ ~éz tranz. 1) (obiecte în mișcare) A prinde pe neașteptate. 2) (obiecte în zbor) A descoperi și a urmări cu ajutorul unei instalații speciale. 3) (convorbiri telefonice) A asculta fără permisiune. 4) (corespondență) A deschide și a citi fără permisiune. /<fr. intercepter
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
INTERCEPTÁ vb. I. tr. A reține un obiect în timpul mișcării lui. ♦ A prinde, a surprinde ceva adresat, destinat altcuiva, (spec.) o scrisoare, o comunicare. ◊ (Sport) A intercepta o minge = a interveni schimbând direcția unei mingi. [< fr. intercepter].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INTERCEPTÁ vb. tr. a reține un obiect în timpul mișcării lui. ◊ a (sur)prinde cuiva o scrisoare, o comunicare telefonică etc. (< fr. intercepter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
interceptá vb., ind. prez. 1 sg. interceptéz, 3 sg. și pl. intercepteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)