Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: intercondiționa (verb) , intercondiționare (substantiv feminin)   
INTERCONDIȚIONÁRE, intercondiționări, s. f. Legătură și condiționare reciprocă între lucruri, fenomene, procese etc.; interdependență. [Pr.: -ți-o-] – Inter1-+condiționare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INTERCONDIȚIONÁRE s.f. Interdependență. [Pron. -ți-o-. / < inter- + condiționare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
intercondiționáre s. f., g.-d. art. intercondiționării
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INTERCONDIȚIONÁ, pers. 3 intercondiționează, vb. I. Refl. și intranz. (Despre fenomene, procese, elemente ale unui sistem etc.) A fi într-un raport de interdependență. [Pr.: -ți-o-] – Inter1-+condiționa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INTERCONDIȚIONÁ vb. refl., intr. a se condiționa reciproc. (< fr. interconditionner)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
intercondiționá vb., ind. prez. 3 sg. intercondiționeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)