Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
INTERDÍCȚIE, interdicții, s. f. 1. Prevedere legală prin care se interzice săvârșirea anumitor fapte sau acte. 2. Măsură legală sau judecătorească aplicată unui răufăcător sau unui alienat mintal, care constă în interzicerea exercitării anumitor acte juridice. 3. Stare în care se află aceste persoane. [Var.: interdicțiúne s. f.] – Din fr. interdiction, lat. interdictio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INTERDÍCȚIE s.f. Interzicere, opreliște, oprire (prin lege). ♦ Interzicere a exercitării drepturilor politice (și civile) ale unei persoane ca măsură represivă sau de protecție. [Gen. -iei, var. interdicțiune s.f. / cf. fr. interdiction, lat. interdictio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INTERDÍCȚIE s. f. 1. interzicere (prin lege). ◊ tabu. 2. interzicere a exercitării drepturilor politice (și civile) ale unei persoane ca măsură represivă sau de protecție. ◊ stare a unei asemenea persoane. (< fr. interdiction, lat. interdictio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INTERDÍCȚIE s. 1. v. prohibiție. 2. v. tabu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Interdicție ≠ îngăduință
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
interdícție s. f. (sil. -ți-e), art. interdícția (sil. -ți-a), g.-d. art. interdícției; pl. interdícții, art. interdícțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INTERDÍCȚIE ~i f. Măsură (prevăzută de lege) prin care se interzice (a săvârși) ceva; prohibiție. [G.-D. interdicției] /<fr. interdiction, lat. interdictio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)